A ieșit pipi? Cum învățați să folosiți olița fără grabă
Ursulețul a încercat deja olița, dar copilul tău ar prefera să se întoarcă la trenuleț. Cum îți dai seama că e gata pentru pasul următor?
Imaginează-ți olița într-un colț al băii de o săptămână. Ursulețul a folosit-o cel mai des. O dată a fost chiar și garaj pentru două mașinuțe. Azi, în mijlocul jocului, copilul tău se oprește, se uită în jos la pantaloni și spune „Fac pipi”.
Te duci după oliță. Până te întorci, singura întrebare care mai contează e unde a dispărut vagonul albastru. Copilul se așază o clipă și se ridică. Vagonul albastru are un orar de respectat. Tu rămâi pe podeaua băii cu o pereche de pantaloni uscați în mână, întrebându-te dacă asta a fost o încercare. În orice caz, a însemnat destule drumuri dintr-o cameră în alta.
În poveste, totul începe când copilul observă un semn pe care i-l dă corpul. Se așază puțin și primește ajutor cu pașii următori. Puteți încerca acasă și lăsa totuși trenulețul să revină pe șine. Recomandările de sănătate a copilului pe care se bazează aceste idei sunt la final.
Fii atent la semnale
Copilul poate observa scutecul ud, se poate retrage într-un loc mai liniștit înainte de a face caca sau te poate anunța uneori dinainte. Ajută să se poată așeza stabil, să urmeze o cerere simplă și să aibă haine ușor de coborât. Aceste abilități pot apărea în momente diferite. Deseori observi una cu mult înaintea celorlalte. Uneori vei vedea semnalul înainte să aibă cuvinte pentru el. Poți spune ce vezi și îl poți invita să încerce. Dacă spune nu, lasă olița la îndemână și treceți la altceva. Puteți încerca mai târziu, poate când trenul ajunge în gară.
Când spune „Fac pipi”, poți răspunde „Ai simțit că vine pipi.” Poate data viitoare îți va spune puțin mai devreme. Alegeți un moment liniștit pentru început. Într-o dimineață în care sosește autobuzul și tu încă îți cauți cheile, rămâne prea puțin timp pentru schimbat haine și șters pe jos.
Încercarea poate fi scurtă și confortabilă
Încercați după trezire sau când copilul îți spune că are nevoie. Pe oliță, tălpile ar trebui să atingă podeaua. La toaleta mare pot ajuta un reductor și un scăunel stabil, ca să-și sprijine picioarele. La început poate încerca să stea așezat îmbrăcat. Întreabă-l dacă vrea să stea puțin. Dacă vrea să se ridice, încheiați încercarea și reveniți altădată.
Spune-i ce ai observat. „Mi-ai spus și am ajuns aici împreună.” Dacă nu iese nimic, puteți încheia oricum, îl poți ajuta să se îmbrace și vă puteți spăla pe mâini. La doi ani, poate avea nevoie de mult ajutor cu pantalonii și cu ștersul. Un copil mai mare poate alege ce face singur, cu tine alături pentru ajutor și pentru a verifica dacă s-a șters bine.
Un accident înseamnă puțină curățenie
„Pantalonii sunt uzi. Îți aduc o pereche uscată.” Pentru un accident din când în când, atât e suficient. Dacă încercările se termină mereu cu o luptă, luați o pauză și reveniți când copilul va vrea să mai încerce. Să rămână uscat noaptea e un pas separat și adesea vine mai târziu. O zi bună cu olița spune foarte puțin despre ce va fi în miezul nopții.
Scaunele tari sau dureroase ori faptul că se abține frecvent pot îngreuna învățarea mersului la toaletă. Cere ajutorul profesionistului care urmărește sănătatea copilului dacă situația se repetă sau copilul evită toaleta pentru că îl doare. Cu cât observi mai devreme că se repetă, cu atât puteți discuta mai repede ce l-ar ajuta să se simtă mai confortabil.
Ce luați cu voi
Surse, dacă vrei să citești mai mult
Acest articol se bazează pe următoarele studii și resurse de specialitate.
- Canadian Paediatric Society – Toilet learning
- Raising Children Network (Australia) – Toilet training
- NHS – Constipation in children
Sursele din linkuri sunt în limba engleză.
Cunoști pe cineva căruia i-ar prinde bine?
Trimite-l unui alt părinte. Un mic sprijin poate conta mult.

