Fac eu! Spălatul pe dinți în două acte
Copilul tău are deja periuța. Ți-ar plăcea să-i vină rândul și dinților din spate. Iată cum le puteți face loc amândurora.
Imaginează-vă în pijamale, lângă chiuvetă. Copilul ia periuța, se uită în oglindă și își ia aerul serios al cuiva care tocmai a primit cheile unui cabinet stomatologic. Trece cu periuța peste dinții din față. Și încă o dată. „Gata!”
„Și cei din spate?”
Gura se închide, iar periuța rămâne în mâna lui. În oglindă vezi cât e de mândru că s-a descurcat singur. Tu te gândești că și dinții din spate au luat cina. Ca să ajungi acolo cu periuța, s-ar putea să ai nevoie de programare.
În poveste, copilul încearcă periuța și apoi mama îi dă o mână de ajutor. Două roluri în același periaj. Recomandările de sănătate dentară pe care se bazează sfaturile sunt la final.
Împărțiți rolurile înainte de a începe
„Întâi te speli tu, apoi trec și eu peste dinții din spate.” Spune asta înainte de a-i da periuța. La doi ani, primul act poate dura două mișcări de periuță. Un copil mai mare îți poate arăta fețele interioare și suprafețele cu care mestecă. Adultul poate încheia verificând și periind locurile greu de atins cu mâini mici. Păstrați aceeași ordine, ca să știe când îi vine rândul din nou. Dacă predarea periuței e partea grea, oferiți un semnal clar pentru schimb. „Când termini în față, pune-mi mânerul în palmă.” Unora le place să vadă în oglindă cui îi vine rândul. Păstrați același semnal câteva seri și vedeți dacă începe să-l aștepte.
O periuță cu cap mic și peri moi ajută să ajungeți la dinții din spate. Găsește o poziție în care poți vedea bine în gură, iar capul copilului e sprijinit comod. Urmează o ordine ca să periezi fiecare suprafață. Spălați dinții de două ori pe zi cu pastă cu fluor, de la apariția primului dinte de lapte. Seara, faceți periajul după ultima masă sau gustare a zilei. După ce îți vine rândul, îl poți lăsa să pună periuța înapoi în pahar.
Pune tu pasta pe periuță
Recomandările stomatologice indică o cantitate mică de pastă cu fluor pentru copiii mici. Vârsta la care se trece de la o urmă de mărimea unui bob de orez la o cantitate de mărimea unui bob de mazăre diferă între regiuni. Ghidul european de stomatologie pediatrică indică o cantitate cât un bob de mazăre de la doi ani, iar cel din Statele Unite de la trei ani. Urmează recomandările locale și întreabă dentistul copilului ce concentrație de fluor și ce cantitate să folosești dacă ai nelămuriri.
Pune tu pasta și ajută copilul să scuipe excesul când știe deja să facă asta. În poveste apare o clătire. Acasă, cu pastă cu fluor, e suficient să scuipe excesul. Fără clătire cu apă, fluorul rămâne mai mult în contact cu dinții. Dacă încă învață să scuipe, folosește cantitatea mică indicată în recomandările dentare pentru vârsta lui.
Dacă închide gura, caută ce îl deranjează
Poate îl ustură gustul, periuța pare prea aspră sau totul pare prea lung când copilul e obosit. Încearcă să schimbi un lucru. „Începem de unde ți-a fost comod ieri.” Poate ține oglinda sau îți poate spune când are nevoie de o pauză. Dacă periajul doare sau rămâne foarte dificil, vorbește cu un dentist care îngrijește copii. Notează care zone din gură ori ce senzații par să-l deranjeze.
Ce luați cu voi
Surse, dacă vrei să citești mai mult
Acest articol se bazează pe următoarele studii și resurse de specialitate.
- European Academy of Paediatric Dentistry – Guidelines on fluoride for caries prevention
- American Academy of Pediatric Dentistry – Policy on Use of Fluoride
- American Academy of Pediatrics – Fluoride for Children
Sursele din linkuri sunt în limba engleză.
Cunoști pe cineva căruia i-ar prinde bine?
Trimite-l unui alt părinte. Un mic sprijin poate conta mult.

