Ne-am oprit pentru o băltoacă. Ce le aduce copiilor puțin timp în aer liber?
Tu plănuiseși o plimbare prin parc. Pentru copilul tău, un tufiș, trei frunze și o pasăre pot însemna deja o ieșire întreagă.
Imaginează-ți că ați ajuns în sfârșit în parc. Banca e la doar cincizeci de metri, ceaiul din termos e încă fierbinte, iar vremea pare numai bună de mers în pas vioi. Copilul tău face cinci pași și se ghemuiește.
„Aici locuiește cineva.”
Arată cu degetul sub un tufiș. Tu vezi două frunze și un șervețel. El tocmai a văzut cum a dispărut o pasăre. Așteptați. Nimic. Apoi se mișcă o creangă, iar copilul se întoarce spre tine cu atâta grijă, de parcă sub ea ar dormi un dragon. Termosul mai poate aștepta. Se pare că ați ajuns la destinație fără să vă apropiați de bancă.
Și povestea din parc înaintează prin astfel de mici descoperiri. O pasăre, niște pești în apă, un foșnet printre frunze. Oricare dintre ele vă poate da o idee de joacă împreună afară. Sursele despre mișcare și joacă în aer liber în siguranță sunt la final.
O plimbare poate avea zece metri
Când copilul tău se oprește în dreptul unei frunze, oprește-te și tu. „Ai auzit cum a trosnit? Încercăm și cu cealaltă?” Lasă-i un moment să răspundă. Poate arăta spre o creangă sau poate alerga direct prin frunze. Din oricare dintre ele se poate naște un joc. La întoarcere, vă puteți uita care frunze mai sunt acolo și pe care le-a luat vântul. Un loc în care reveniți des are un avantaj. Copilul știe unde să se uite și poate observa că aceeași frunză și-a schimbat culoarea sau că băltoaca a dispărut. Un loc cunoscut vă poate scoate din casă și într-o zi obișnuită, când nimeni n-are chef să organizeze o excursie.
O analiză a unor studii din centre de îngrijire a copiilor a arătat că joaca afară oferă ocazii de mișcare, deși copiii se mișcau intens doar o parte din timpul petrecut afară. Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca activitatea fizică la vârste mici să fie repartizată de-a lungul zilei. Alergatul, mersul în echilibru pe o margine joasă și oprirea la tufiș încap în aceeași ieșire. Vă puteți mișca din nou mai târziu, dansând în bucătărie sau alergând unul după altul pe hol.
Uită-te ce ar vrea să încerce singur
La doi ani, un copil poate intra iar și iar în aceeași băltoacă puțin adâncă. Unul mai mare poate s-o ocolească pentru a vedea pe unde stropește mai tare. Lasă-l să încerce acolo unde vezi bine terenul și e în siguranță. Stai chiar lângă el pe maluri alunecoase, în apropierea traficului sau lângă un lac ori altă întindere de apă. Arată-i dinainte până unde poate merge. Dacă preferă să stea pe loc, puteți spune pe rând ce auziți. Merge și de pe o bancă.
La locul de joacă, alegeți echipamente potrivite vârstei. Uită-te la starea lor și la suprafața de dedesubt, apoi urmărește cum se descurcă. „Sunt aici dacă vrei să te țin de mână” poate fi suficient când încearcă o treaptă joasă și sigură. La iaz, tu alegi de unde vă uitați împreună la pești.
Și o ieșire scurtă contează
Încercați să vă opriți cinci minute în drum spre casă. Alegeți un loc sigur, cu vizibilitate bună, unde să vă mișcați, sau întoarceți-vă la același copac a doua zi. Ce a căzut din el? O frunză oarecare de lângă trotuar vă poate da ceva de făcut împreună. Dacă nu aveți loc să alergați, urmărește cu privirea ce arată copilul și vezi ce a găsit.
Dacă ploaia sau oboseala scurtează ieșirea, alegeți încă un lucru de văzut, apoi mergeți după șosete uscate. Copilul tău își va aminti probabil care băltoacă a câștigat concursul de stropit mult după ce a uitat cât ați stat acolo.
Ce luați cu voi
Surse, dacă vrei să citești mai mult
Acest articol se bazează pe următoarele studii și resurse de specialitate.
- WHO – Physical activity, sedentary behaviour and sleep for children under 5
- Truelove és munkatársai – Physical activity during outdoor play in childcare
- U.S. Consumer Product Safety Commission – Public Playground Safety Handbook
Sursele din linkuri sunt în limba engleză.
Cunoști pe cineva căruia i-ar prinde bine?
Trimite-l unui alt părinte. Un mic sprijin poate conta mult.

