Înapoi la articole
VIAȚA CU CEI MICI

Încă o tură pe tobogan! Cum plecați împreună de la locul de joacă

Toată lumea e la poartă, în afară de copilul tău și de o pietricică foarte importantă. Cum porniți amândoi spre casă?

4 min de lectură

Imaginează-ți că se aprind luminile la locul de joacă în timp ce încerci să-ți închizi fermoarul hainei cu o singură mână. Din vârful toboganului, copilul tău strigă „Asta e ultima tură!”. Alunecă până jos, împinge o pietricică cu vârful pantofului și se întoarce spre scară. „Voiam să zic că următoarea e ultima.”

În mintea ta, cina e deja pe jumătate gata. Pentru copilul tău, pietricica abia s-a mutat în căsuța de sub tobogan și are nevoie de un vecin. Până închizi geanta, la picioarele tale a răsărit un cartier întreg. Ai vrea să ajungi acasă înainte să se ceară autorizație pentru al doilea tobogan.

Se întâmplă două lucruri deodată. Tu trebuie să pleci, iar copilul tău trebuie să întrerupă un joc care l-a captivat cu totul. Un anunț din timp și o sarcină mică pe care o puteți face împreună pot ușura trecerea. La final găsești recomandările pe care se bazează ideile din articol.

Spune concret cum va arăta ultima tură

Apropie-te cât încă mai e timp pentru o coborâre. „Văd că ai urcat din nou. Mai poți coborî o dată, apoi ieșim împreună pe poartă.” Un tobogan și o poartă sunt mai ușor de imaginat pentru un copil mic decât un „în curând”. Un copil mai mare, care înțelege cum merge un cronometru, îl poate folosi ca semnal pentru ultima tură convenită. Cât încă vă distrați, vorbiți despre ce va urma când sună. Pe trotuar puteți ghici cine se mută mâine în căsuța nouă. Dacă mai cere să vă întoarceți, spune-i când ar putea fi următoarea vizită, dacă știi. Promite-i că reveniți doar dacă te poți ține de cuvânt.

Întoarce-te lângă tobogan când vine timpul să plecați. Stai la baza lui și, când copilul ajunge jos, spune într-o propoziție ce urmează. De aproape îi poți întinde mâna sau îl poți ajuta să-și bage brațul în mânecă. Locuitorii cartierului de pietricele știu deja ordinea de zi.

Dă-i o sarcină adevărată la plecare

„Mergem?” e o întrebare bună atunci când chiar puteți rămâne. Când e timpul să plecați, copilul poate alege cum ajungeți până la poartă. „Vrei să duci lopățica sau s-o pui în geantă?” În poveste, mama propune un cărucior. Mingea și jucăria de pluș au nevoie de cineva care să le ducă acasă. Copilul tău se poate ocupa de asta chiar dacă încă ar vrea să rămână.

La doi ani, poate fi suficient să ții geanta deschisă și să puneți lopățica în ea împreună. Un preșcolar poate alege cărui colț din parc îi face cu mâna astăzi. Dacă vi se potrivește, un salut la poartă poate deveni felul vostru de a încheia ieșirea.

Puteți pleca chiar dacă mai sunt lacrimi

„Ai mai vrea să rămâi. Te-ai distrat aici. Acum mergem acasă și te ajut eu.” Dă-i o clipă în timp ce îl ajuți să-și pună haina. Stai aproape dacă e supărat și ai grijă să fie în siguranță lângă stradă. Într-o după-amiază obositoare, poate fi suficient să duci tu geanta și să mergeți împreună până la următorul felinar.

Dacă plecarea dă de obicei peste cap toată după-amiaza, schimbă un lucru mic și vezi ce se întâmplă. Puteți începe pregătirile ceva mai devreme sau puteți încerca de câteva ori același rămas-bun scurt. Observă cum merge când vă mai rămâne puțină energie amândurora. În zilele când trebuie să plecați repede, puteți lăsa deoparte pașii în plus.

Ce luați cu voi

Surse, dacă vrei să citești mai mult

Acest articol se bazează pe următoarele studii și resurse de specialitate.

  1. Head Start – Supporting Transitions Both Big and Small
  2. Head Start – Support Transitions for Infants and Toddlers
  3. Head Start – Challenging Behavior Tips for Families

Sursele din linkuri sunt în limba engleză.

Cunoști pe cineva căruia i-ar prinde bine?

Trimite-l unui alt părinte. Un mic sprijin poate conta mult.

FacebookWhatsAppE-mail

Înapoi la articole Ne bucurăm că ești aici.